Să ne gândim puțin la viitorul nostru.
Știu, e greu.
Dar la viitorul mediilor de stocare putem să ne scremem puțin neuronii.
Asta că tot am vorbit despre siguranța blogului. Treaba este deja rezolvată în privința aia.
Însă ce facem cu datele astea de stocare?
Care e viitorul lor?
Și nu mă pot gândi că și viitorul, ca și adevărul e undeva acolo, dincolo de noi.
nu știm ce ne rezervă viitorul.
Dar având în vedere că de-a lungul timpului s-au inventat dispozitie din ce în ce mai mici, probabil acolo vor ajunge și datele de stocare.
Cum bătrâna dischetă a fost depășită, cum s-a trecut la cd, la dvd și acum la blue ray ăsta.
Nu știu ce or mai fi. Din păcate m-a depășit tehnologia demult.
Flăcăii de la Azerty ne-au pus întrebarea asta de baraj în cadrul SuperBlog.
E o întrebare excelentă.
Hai să ne gândim nițel la viitorul ăsta al tehnicii.
În primul rând vreau să desființez (cel puțin pe cale locală – cititorii mei să m-asculte) serviciul Cloud.
Din câte am înțeles e un loc de vreo 5 giga pe un hard (sau mai multe), la care nu are nimeni acces. Decât tu. Hardul ăsta se află la gogu.
Și cu asta am spus tot.
Gogu care de la o vreme vrea să afle tot despre noi, până și regularitatea cu care mergem la toaletă și cât timp petrecem acolo, câte poze facem, și câte cărți e-books citim.
Ceea ce pe mine mă enervează.
Adică deja vrea să știe tot, și acu ne mai și aruncă în ochi un super-mega-uber serviciu: PUNE-ȚI DATELE TALE INTIME LA NOI PE SERVER.
Ză fuck mă?
Cea mai sigură informație până la urmă e aia vorbită. Din creier foarte greu se poate scoate ceva.
Dar să nu ne gândim la Johnny Mnemonic încă.
Nu că ar fi foarte departe, dar e kinky…
Totul stickul de memorie va fi principalul gadget.
Deoarece în utima vreme au apărut unele de capacitate foarte mare de stocare.
Și când te gândești că acum 5 ani ăla de avea un stick de 4 giga era ciumeg, îl privea lumea cu respect pe stradă, florăresele aruncau în semn de admirație buchete de trandafiri la picioarele sale, iar păsărelele ciripeau fericite viața acestuia.
Sau nu zic trandafiri, că vin alegerile. Buchete de frezii. De margarete, de nu-mă-uita (din astea se pot face buchete?)…
Și acum… Există stick de 64 de giga.
Cred că or fi și mai mari, nu stau să caut. Însă de 64 am auzit eu.
Viitorul sună bine care va să zică.
Vom avea stickuri de memorie de 1 tera în umătorii 3 ani. Sunt absolut convins de asta.
Numai că na… Aveți grijă de unde le luați.
Să nu pățiți ca flăcăul ăsta de și-a luat hard extern de 500 de giga.
Și a primit așa ceva.
Ăsta a comandat pe net un hdd extern samsung și a primit un stick de memorie de 128 de mega, dar de aceeași greutate ca un hdd extern.
Oțelul ăla din piulițe o fi d-ăla scump, de aia l-a costat atâta.
Dar cea mai simplă treabă ar fi să dați click aici.
Și să vă luați ce vă trebuie de la firmă serioasă…
Tehnologia evolueaza mult prea repede nu repede!!! Cine stie ce va fi in 10 15 ani….
Oricum uite o alta varianta de hard disk extern :)))
Haxors style…
Peste tot numa furtișaguri…
Poate tipul ala si-o fi comndat HDD extern pentru tractor sau cine stie ce utilaj greu 😀
O, Doamne…
Mi-ai adus aminte de o chestie.
Eram în 2004-2005.
S-a dus șefa să-și cumpere laptop.
În fața ei erau 2 țărani.
D-ăia de puțeau a oaie și-a palincă de te trăznea.
Voiau să cumpere laptop.
Aveau un teanc de bani, vreo 80 de milioane, abia vânduseră la târg un tractor.
Și cu 60 de milioane și-au luat cel mai bun laptop.
Bun în sensul că făteau teste pe el. Dădeau cu ciocanul în el și-l aruncau pe jos.
Au luat un toughtbook d-ăla.
Pentru ce l-au luat? i-a întrebat șefa.
Să asculte Radu Nicoară și frații Pește în tractor, pe câmp!
Și vorbeau serios…