Vine 1 martie!

– Vine 1 martie, mamaie!
– Lasă-l maică. vine, trece.
– Păi cum adică?
– Păi ce mă, n-a mai trecu fo’ 4 apocalipse până acu? Las’ că și 1 martie a venit, a trecut…
– Mamaie, nu las’ să treacă. Că vreau să trec eu într-a patra.
– Și ce să-ți fac io maică?
– Dă-mi 50 de lei!
– Ce să fac mă? Da’ ce, ți-a luat Dumnezeu mințile? Ce faci cu ei?
– Iau flori lu’ doamna!
– Păi de ce?
– Mă mamaie, a avut dreptate popa… că aștia bătrâni… Păi să trec clasa!
– Și îți trebe flori ca să treci clasa? Nu vrea maică o găină, o curcă, ulcică cu smântână?
– Nu, că e de la oraș!
– A, cocoană… E scumpe florile maică. De ce nu-i iei tu din grădină niște bujori, niște flori de câmp, niște frunze frumoase de ferigă, și faci un buchet de moare ăilalți!
– Nu mamaie, lasă că mă descurc.

Georgel era descurajat. A doua zi era 1 martie. Toți ceilalți copii aduceau ceva, numai el nu. De când plecaseră ai lui la muncă în Italia, se înțelegea greu cu bunică-sa. Numai bunică-su ce-i era drag, dar și ăla 3 zile pe săptămână era plecat la oraș cu treburi…
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
“La țară e greu…” gândea Georgel, lăsând o lacrimă să-i curgă de-a lungul obrazului brăzdat de soare.

Tocmai atunci trecea pe uliță Spanac, venit în vizită la rude. Îl știa de anul trecut, îi făcuse arc cu săgeți, îl învățase să prindă șerpi, cum să fluiere în frunză, lucruri pe care orice copil le privea cu ochi mari plini de admirație.

– Georgele, ce faci mă? îl întrebă Spanac.
– Nu bine!
– De ce, ce-ai pățit?
– Nu-mi dă mamaie bani să iau flori lu’ domna, să trec clasa.
– I-ai luat flori de câmp?
– Nu, nu vrea d-alea…
– Ei nu vrea. Acceptă ea și o rață, o gâscă… Dar hai să te ajut. Ca să nu-i împuținezi înaripatele lu’ măta-mare, hai să lum flori.
– Păi n-am bani… Și suntem la țară. Până la oraș e ceva de mers.
– Ești cu mine băi, lasă orașul.

Spanac se așezase lângă Georgel pe banca din fața porții și scoase mini-laptopul.
– Ce e ăsta?
– Lapop mă, cum aveți voi calculator la școală, numai că e așa mic!
– Noi ce avem la școală, n-are nimeni din sat… are și windows 7 pe el…
– Lasă Georgele, nu intrăm în polemici. Fi atent aici. Căutăm Livrare flori și găsim imediat la o florărie online.
– Ce e ăla online?
– Pe internet mă, pe internet, uite florăria asta are magazin. Ia alege-ți buchetul.

Se uită Georgel prin toate paginile site-ului, apoi alese un buchet superb de crini. Știa că doamnei îi plac crinii, doar anul trecut primise de la ta-su lu’ Mihăiță un buchet d-ăsta și tare se mai bucurase.
Spanac plasă comanda. Cică ajungeau florile în câteva ore. Chiar la ei la țară. Era comandă specială, urgentă.

Mai după amiază, plecând de la rudele sale, Spanac tocmai vedea curierul rapid cum lăsase buchetul la poarta lui Georgel.

Mă-sa mare se uita năucă la flori, iar Georgel țopăia de bucurie în jurul ei.

A doua zi toți copiii au adus flori frumoase pentru doamna învățătoare.
Însă buchetul lui Georgel ieșea în evidență de departe.

There are 2 comments left Go To Comment

  1. Aditoi /

    Trezirea, ca a venit 1 Martie!

    1. Spanac / Post Author

      Și n-ai primit un MĂR-țișor?

Leave a Reply