Episodul 5

– Mă băieți, avem o mare problemă aici, concise comandantul.
– Aha, avem I-ote câta barba pe mine și n-avem spumă de ras, zise Ghiță obidit.
– Nu, problema… una dintre probleme e creatura asta mov, se auzi vocea lui Zorg de la pupitrul de control. În plus, unde flughenguftherul mă-sii suntem aici și de ce acum?
– Nu știu Zorg. Nimic nu are sens. dormim cu anii, nimeni nu știe nimic, suntem la dracu-n praznic… Nu știu unde suntem și au trecut 11 ani. Hai să punem cap la cap tot ce știm!

Zorg dete din cap gânditor și se apucă să calculeze traiectorii, să ia azimutul, temperatura vântului, să repete toate teoremele și axiomele matematice, poate poate ceva îi va ajuta.

– Bă vere, stai așa, urlă Ghiță, năvălind în camera de control.
– Unde ai fost mă? Adineaori erai aici se miră comandantul.
– Iete mă dusăi la lavoar. Găsii un brici vechi în papornița mea de praz.
– Bine și ce țipi așa?
– Păi nu zisărăți să punem cap la cap tot ce știm să vedem pe unde scoatem cămașa?
– Așa… Zi.
– M-ai întrebat demult, acu 11 ani, ce făceam eu la Institut.
– Da. Ce făceai, că e tare ceva ciudat cu tine.

Zorg terminase de calculat și concise că sunt undeva pe un satelit natural al Columbus-3, din galaxia BGH-007. Aer respirabil, gravitație de 0.9. Condiții asemănătoate cu Terra. Numai că cerul era cu o tentă de mov.
– Ce poze mișto ies aici pentru Instagam… zise Ghiță scărpinându-și barba deasă.
– Zi ce făceai la institut, lasă Instagramul.
– Eram cercetător.
– Și ce cercetai?
– Metode noi de somn.
– aha… de aia dormin noi atât? Ce ne-ai făcut nemernicule, se repezi comandantul orbit de furie asupra lui.

Zorg sări și-l prinse de mână fix înainte să-l ponească pe Ghiță în barbă.
– Nu făcui io nimic vere. Ce crezuși că făcui io?
– Atunci de ce dracu dormin cu toții atâta amar de vreme?
– De la norul Adormitor de Groază din apropiere de Hermelix.
– Exact! Eram în drum spre Nebrox. Zorg! Unde naiba suntem? Ai aflat?
– Suntem pe orbita lui Columbus-3.
– Vai de mine! Așa departe de casă, de Nebrox?
– Da, la 7 milioane de ani lumină.
– Cum ne-am deplasat atâta amar de drum în 11 ani?
– N-am idee. Dar să ieșim afară, poate găsim ceva pe planeta asta blestemată!

Cei trei eroi se înarmară, comandantul și Ghiță cu un pistol cu laser, iar zorg cu lancea lui de 400 de kilograme, pe care niciun pîmântean n-o putea ridica de jos, în timp ce pentru el era ușoară ca un simplu creion.

– Sper să nu dăm de matahale d-alea mov!
– Nu, am închis bine secorul hangarului 7. Acolo a fugit aia de pe navă, zise Zorg.
– N-are ce să strice acolo.

Ieșiră afară din nava prăfuită. Planeta era mică, se vedea curbura ei cu ochiul liber. Pomi cu frunze roșcate, iarba era gălbuie, se vedeau 3 sori pe cer. Dar mici, temperatura de afară nu depășea 27 de grade.

Va urma