Am văzut ieri un text foarte frumos pe Facebook. Un text pe care trebuia neapărat să-l dau mai departe.
Am intrat cu un prieten într-o cafenea mică din Belgia și am comandat. În timp ce ne îndreptam spre masa noastră, doi oameni au ajuns și s-au apropiat de bar. „Cinci cafele, vă rog. Două pentru noi și 3 în așteptare”. Au plătit, și-au luat cele 2 cafele și au plecat. Mi-am întrebat prietenul „Ce înseamnă cafele în așteptare?” Prietenul mi-a răspuns „Așteaptă și-o să vezi.”
Au mai intrat câțiva oameni. Două fete au cerut câte o cafea pentru fiecare, au plătit și au plecat. Comanda următoare a constat în 7 cafele și a fost făcută de 3 avocați – trei pentru ei și 4 „în așteptare”. În timp ce încă mă întrebam ce înseamnă „cafelele în așteptare”, aceștia pleacă.
Deodată, un om îmbrăcat cu haine vechi, care semăna cu un cerșetor, ajunge la bar și întreabă binevoitor: „Aveți o cafea în așteptare?” și chelnerul îi servește o cafea.
Recapitulare: oamenii plăteau de dinainte o cafea care urma să fie servită unei persoane aflată în imposibilitatea de a-și plăti o băutură caldă! Această tradiție a început la Napoli, dar a fost răspândită în toată lumea și în câteva locuri este posibil să comanzi nu numai „cafele în așteptare” dar și un sendviș sau o masă completă… faceți ca această idee frumoasă să fie publicată în toată lumea! Ar fi minunat ca acest lucru chiar să se realizeze.
Ideea este superbă. Un gest nobil, care merită tot respectul. Asta e partea bună.
Dar, dun păcate există și un dar, partea proastă este că în România nu vom vedea așa ceva cât ce curând.
În priumul rând românul este zgârcit. De ce să de 1 leu?
În al doilea rând, acele cafele, sanvișuri, cornuri etc. nu vor ajunge la cine trebuie. Întotdeauna se va găsi vreun corporatist care să-și bea cafeaua moka. Sau va fi raiul cerșetorilor pe lângă acele cafenele ce oferă cafele în așteptare.
În al treilea rând, să zicem că oamenii vor fi binevoitori, iar cerșetorii se vor comporta civilizat.
Urmează vânzătorul sau patronul. De ce să dea cele 4 cafele pe de-a moaca? Au fost plătite?
Perfect, la finanul zilei banii revin mie sau jumate-jumate cu șeful/ vânzătorul.
Cel puțin eu la asta mă gândesc. Nu-s negativist, nu pun răul înainte, sunt realist. Mai auzisem de o plăcintărie unde, la sfârșitul zilei, vânzătorii, puși de patroni, dădeau gratis ultimele cafele, ceaiuri și plăcinte cerșetorilor. A mers treaba o săptămână, apoi se strânseseră cerșetori pe lângă plăcintărie mai ceva ca la gara de nord…
Ideea este excelentă, mă bucur că există oameni buni. Însă nu se poate aplica în România. Cel puțin, nu momentan. Aștept cu nerăbdare ziua când și ideea asta și alte zeci, sute, mii chiar se vor putea pune în practică fără probleme. Abia atunci voi considera că avem un oraș european. Deocamdată mai avem mult de lucru…
Există și în România „cafeaua în așteptare”. 🙂
Unde?
În Brașov știu sigur că exista acum 1-2 ani pentru că am văzut cu ochii mei. Am impresia că era și în Timișioara…
Pingback: Cafeaua în așteptareBloguri WordPress . ro | Bloguri WordPress . ro /
Are careva o TARA in asteptare ?!
Da, pana una alta, cel putin pe viitorii cca 40 de ani, Germania. Eu de mult te-am sfatuit chiar sincer bine intentionat sa iei in consideratie posibilitatea ca sa emigrezi acolo, insa nu stiu daca ai citit acel comentariu al meu sau l-ai luat in serios.
P.S. A nu se generaliza. Sfatul era direct personalizat pt Alin…pe care insa il rog sa se pregateasca constiincios si serios daca se decide sa emigreze acolo, inclusiv sa invete sa comunice cat de cat in lb germana administrativa.
Mai stii terasa aia din centrul vechi unde am iesit noi toti in vara? Si acolo se lasa cafele in asteptare si in multe alte localuri din centru. Acum, nu stiu cat le si dau mai departe patronii, dar la dpua dintre ele am vazut sigur ca le dau. La Malagamba si la Fire parca.
Tare. Habar n-aveam.
Yap. Am lasat si eu de doua ori, acum sper ca au ajuns la cine trebuie desi am un mare semn de indoiala. Ma rog…..
Până una alta, fapta ta bună s-a văzut unde trebuie. aia e important.
La noi daca ar face asa s-ar costuma oamenii in cersetori si ar lua cafele pe moca..
Cică deja sunt câteva locuri și la noi. Nu știam. Și sincer să fiu, n-am văzut prin centrul vechi cerșetori. Deși, la cât de mult mă plimb eu p-acolo, s-ar putea să nu-i fi văzut.
Pingback: Înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, "Recomandările săptămânii”. /
Eram vara trecuta in Piata de la Big Berceni, o caldura criminala. In piata era un batran amarat care cersea intr-un colt „va rog sa imi dati si mie niste bani, macar sa imi iau o sticla de apa”. Mi s-a rupt sufletul cand l-am vazut, desi mi s-a parut a fi tigan, era totusi un batran care avea nevoie de apa. Daca de obicei dam la cate un amarat de care ni se rupe sufletul o hartie de 1 leu, de data asta m-am dus la primul chiosc care mi-a iesit in cale si am luat o sticla de apa la 2 litri, am cerut-o rece si am dat 3,50 lei pe ea. M-am dus bucuros si i-am intins-o. S-a uitat la mine nedumerit si ma mustra din priviri ca am dat banii pe apa in loc sa-i dau direct lui banii…M-a lasat pret de cateva secunde cu mana intinsa si rusinat (si putin dezamagit) am lasat sticla langa el si am plecat. Cu un gust amar. Si furios.
Se mai întâmplă și d-astea. De obicei, se bucură la bani, nu la mâncare/ suc. Era unul mai demult care cerșea spunând că din bani își cumpără băutură. Făcea ăla bani grămadă. Am să povestesc întâmplarea într-una din zilele următoare.
Wow! Un replay super-mega-ultra rapid! M-ai castigat drept fan al tau! Felicitari pentru posturi, sunt foarte interesante!
Mulțumesc. Eu răspund repede, însă văd că are ceva probleme hostingul, căci abia se deschid materialele. Sper la o rezolvare rapidă din partea lor…