Primul episod
Al doilea episod
Deja acum Şerpălău se simţea răzbunat pentru toate batjocurile celorlalţi copii.
Aşa că de fiecare dată când mai făcea câte o boacănă şi şi-o lua cu vârf şi îndesat de la ceilalţi, în special de la George, stătea liniştit, cu un zâmbet zeflemitor în colţul gurii. Nimeni nu-i va putea la acea zi când speriase toţi tovarăşii de joacă mai mari. Nimeni!
De atunci George îl privea cu aţli ochi, oarecum temători, că “nu ştii ce-i trece prin cap prostului, şi-ţi ia gâtu’ cu securea în somn”.
Dar departe de adevăr temerile lui.
Şerpălău îşi vedea în continuare de năzbâtiile lui copilăreşti.
În acel an, Dumnezeu ştie cum, Petru se însura.
Şi culmea, cu una de la oraş.
Încă nu se ştie minunea, că aia era fată frumoasă, cu şcoală, cu ceva zestre, nu cârpă-n c… ca ăsta…
În fine, nunta se făcu, veniră rude de peste tot, şi din partea lui şi din partea miresei.
Şi ca-n majoritatea nunţilor astea de pe la ţară, şi nunta asta fu cu strigare.
Cu lăutari, cu turta miresei, dansul găinii, câte şi mai câte.
Se consumaseră o grămadă de bani.
Tătâne-su lui Petru dăduse jumate din bani, nu se ştie de unde avusese atâta, iar socuru-su ailaltă jumătate.
Totul a mers strună la nuntă.
N-a făcut scandat decât vărul Neluţu, care venise bine aghezmuit de pe tren.
Şi la nuntă pusese ochii pe sora miresei.
Ca apoi să pună şi altceva pe ea. Pe lângă una bucată mătărângă d-aia de neam prost, şi vreo 3 kile de ţuică regurgitată.
Că deh, aşa-i la nunţi. Mai ales la ţară.
Şerpălău nu făcuse mari năzbâtii la nunta lui frate-su.
A, în afară de faptul că dăduse drumul câinelui din lanţ şi rosese ăla bună bucată din puiul cu smântână…
Şi că dăduse ţuică la cai. Încă nu se ştie cum pusese el găletuşa de 5 kilograme în faţa calului.
Sau cum trăsese el ţuică din damigeană.
Înclin să cred că vărul Neluţu îl ajutase la această operaţine, dar nu bag mâna-n foc.
Nunta durase 3 zile şi 3 nopţi, ca-n poveşti, apoi rudele se adunară de prin şură, de prin pătul, pe Neluţu îl găsiră abia după o săptămână sub căruţă, laolaltă cu căţeaua care abia fătase.
Cum rezistase ăla atâta amar de vreme fără a mânca sau a bea ceva, Dumnezeu cu mila.
Probabil căţeaua avusese grijă de el, ca de puii ei.
După aceea, mirii hotărâră să plece şi ei o săptămână la mare, mare pe care n-o văzuse niciunul dintre ei.
Au luat bilete prin ONT şi hai în săptăluna de miere.
A, dar nu singuri!
Că nu vă spusei… Luară şi pe părinţii lui, şi pe cei doi fraţi mai mici, al nostru Şerpălău, şi George.
Casa o lăsaseră în grija Marianei, sora miresei, are prinsese drag de Neluţu. Aşa că totul era asigurat.
Plecară cu toţii la mare.
Pe drum, mers de câteva ore bune (cam 10) cu un personal prăfuit care lăsa în urmă tone de rugină.
Găsiseră locurile şi s-au pus pe povestit.
Nimeni nu observase lipsa Şerpălăului…
Va urma…
Pentru ca tot ne chinui cu atatea episoade, o sa te chinui si yo cu o observatie.. Reciteste textul ca ai niste litere puse gresit. Poti sterge acest comentariu dupa citirea lui.
Te chinui? Te deranjeaza ce scriu sau ce?
N-ai precizat cat au strans la adunatul darului , dar cred ca substantial de vreme ce le-a ajuns de o saptamana la mare. La marea noastra sau la bulgari?
Fată, citeşte bine textul.
Şi-au luat bilete prin ONT.
Lol, acu văd că încă există ONT…
Şi culmea, mai au oferte.
Oricum, familia Şerpălăului a plecat la mare la noi, pe vremurile alea nu puteai să ieşi aşa din ţată cum ţi se scula ţie…
Poate ca Serpalau era colaborator la securitate si putea sa plece unde vrea el si pe urma facea note informative.
Dar ai dreptate , am citit mai atenta si nu plecau cu personalul in strainatate…Doar daca plecau cu personalul diplomatic.
Şerălău avea numa 5-6 anişori. Nici ta-su nu era securist.
Nu e vorba de comunişti în poveste… 🙂
Nici măcar de socialişti ori ceva 😛
Eu ma intreb cum de s-au indurat nebunii aia sa iroseasca atata tuica.
Morala care mi-a ramas mie in cap: furati si mancati pui cu smantana, daca vreti sa deveniti in scurt timp mamici9catele). 😛
Eh, totuşi ai extras o morală din toată povestea asta.
Plus că te alegi şi cu stăpâni noi, o curvuştină şi-un beţivan 😛