• Black Friday și apocalipsa

    De la o vreme numai despre asta se vorbește. Peste tot numai Black Friday și apocalipsa. Că de mâine seară începe nebunia, mai ceva ca goana după aur de acum 150 de ani. Cu ocazia asta să mă uit dacă-s episoade noi din serialele mele. Dar să revenim la Black Friday și apocalipsa. Toți sunt cuprinși de microb. – Să strângem de bani cu dinții, dar rău de tot! – De ce Ionele? – N-auzi mă că e Black Friday? – Așa și? – Nu sta, ia pensia bunică-ții și hai să luăm lanterne, baterii, puști, că vine și apocalipsa.

    [Citește tot articolul...]
  • Al cui e preșul?

    Abia intru în bloc. Și mă împiedic de un sul. Imediat apare un vecin: – Al cui e preșul? – Stai că nu știu deocamdată. Probabil al meu. – Cum probabil? – Păi a luat taică-meu unul și a zis că nu prea poa să-l care. Îl desfac. Ce preș nene, covoraș frumușel. – E portocaliu, al meu e, zic după ce sun la telefon. – Bine domne că nu știam ce e cu el și-am zis să nu pun mâne. – Merci că l-ai păzit, încerc o glumă. – Dai o bere data viitoare! Mă duc sus cu preșul

    [Citește tot articolul...]
  • Mi-am luat Chanel!

    Vin aseară obosit acasă. Abia așteptam să bag o ciorbă cu ceapă și o litră de țuică. Cum deschid ușa, nevastă-mea-mi sare în brațe: – Mi-am luat Chanel! Fără te pup, fără să-mi ia pâinea din mână, fără nimic. – Ce flanel mă femeie? – Nu flanel, Chanel, parfum. A mea nevastă are o manie. Cum fac eu colecție de praf pe birou și cuțite pe șifonier, ea are colecție de parfumuri. Azi se dă cu unul, mâine cu altul. Te poate lua prin surptindere tot timpul. Să-mi pună mâna la ochi să mă întrebe cine e… Dacă nu i-aș

    [Citește tot articolul...]
  • Criteriile de alegere

    Nu este vorba despre politică. Deși, ca și-n cazul de față, aceeași chestie se poate aplica și acolo. E vorba despre criteriile de alegere, atunci când îți iei un laptop. În primul rând, e cum arată. Să fim serioși în privința asta, n-ai să zici că nu te interesează cum arată, ci doar ce știe să facă. Deși, pentru unii, în primul rând ar consta firma. Căci dacă e Apple sau Alienware, îl vreau cu disperare, nu există nimic altceva în lumea lor. Dar eu voi povesti din prisma Spanacului. Cum alege Spanacul laptopul. Prima oară, mă uit cum arată.

    [Citește tot articolul...]
  • Poza zilei

    Știm cu toții că femeia e bună la casa omului. Mai face ceva de haleală, mai spală o rufă, mai te ia în brațe noaptea, mai ai cu cine schimba o vorbă… Dar unii să-i pici cu ceară, se jură că femeia stă toată ziua și nu face nimic. Anume pentru ai am pus poza de mai jos. Luați aminte!

    [Citește tot articolul...]
  • Nuntă fără manele

    E un mit. O exista, n-o exista… Cel puţin în România, dacă nu ai tu un salam, un parizer, o minodoră la maxim, un acorden după tine la nuntă, nu ţi-e bine. Nu eşti român. Şi te scuipă lumea pe stradă. Păi cine eşti tu mă, să strici datina creştinească? Mă rog, datina creştinească după invazia turco-musulmană din anii 90, de când s-au deşteptat ţiganii şi din melodii de pahar au făcut ei “manele”. Căci da, stimabili consumatori de “manea”, ce salami şi puşti, pistoale, mitraliere şi guţi (tuzgâţi) ascultaţi voi, aia nu e manea. E câh. Mare câh! De

    [Citește tot articolul...]
  • Concursul pisicii nuntaşe

    Mâţul m-a tot mieunat să particip şi eu la concurs. Şi o promisiune trebuie păstrată, aşa că mă bag. Plus că am de povestit… Nu mai zin nimic de nunta mea, că am tot scris. Aşa că am să zic de o nuntă la care am fost domnişori de onoare. Apoi hoţ. De mireasă. Care s-a furat singură. Mă rog, ceva de speriat citit. Ajungem la cununia civilă. Acolo ba unde e mirele, ba unde e naşul, ba uite că naşa e cu ciorapul deşirat (uite bă că se dezbracă în maşină!). Ca la fiecare nuntă. Un fotograf nunta Bucuresti

    [Citește tot articolul...]
  • La bordel

    – Bună ziua, doamnă Agripina! – Bună ziua! Domnule maior Anghelescu, bine aţi revenit pe la noi, spuse matroana cu falsă slugărnicie, zâmbindu-i zeflemitor maiorului. – Fetelor, avem un oaspete special, domnul maior Anghelescu… Pe cine doreşte azi domnul maior? întrebă ea spre acesta. – Pe Florica şi pe Liliana… Ceva prospături nu sunt? Liliana venise într-o doară până la maior zâmbindu-i printre strungăreaţa în care se putea strecura cu uşurinţă un motan de-al mai mare, şi i se aşeză în braţe. – Nimic nou, nu a mai adus Ghiţă nimic, ştiţi… Nu prea mai merg treburile aşa bine… Florica,

    [Citește tot articolul...]
  • Dilema mâncatului

    Acum vreo lună şi ceva, am luat nişte pizza cu vouchere d-alea, de-am dat pe 4 pizza 10 lei. Eram şi cu nevasta de mână, ne-am dus acolo, am luat pizza şi hai acasă. Acu, arătaţi-mi voi pe cineva care ia 4 pizza, îi e foame şi poftă şi nu ia şi el o bucăţică. Pe drum, până la metrou, am vrut să iau o bucată. Proteste, mi-a dat peste mână, că aşteaptă că mâncăm acasă, nu pe stradă, nu e frumos, nu e igienic etc. Am renunţat să mai încerc o nouă deschidere a capacului. Până la metrou. La Dristor,

    [Citește tot articolul...]