• Instant sau instantaneu?

    Văd din ce în ce mai mult cum se stâlcește limba română. Cel mai agravant mi se pare că se face cu bună știință. Mie mi-e de neconceput ca la o televiziune să se accepte reclame prin care se zice faptul că “poți câștiga INSTANT… un pumn în mufarină“ Hai să vedem de fapt de ce acest INSTANT este total greșit. Cuvântul dorit ar fi INSTANTANEU. Și nu zic din capul meu. Luăm de la alții mai cu glagorie. INSTÁNT adj. invar. Instantaneu, rapid. ♦ (Despre mâncăruri sau băuturi) Care se prepară repede, fără fierbere, prin dizolvare. [Pr.: -stánt] –

    [Citește tot articolul...]
  • Întrebări fără răspuns!

    Am o listă cu întrebări pe care mi le-am pus de-a lungul vieţii. Nu am găsit nici până acum răspunsurile, cu toate că imaginaţia şi deşteptăciunea spănăcească depeşesc cu multe intelecturile adunate a 15,3 oameni de ştiinţă renumiţi. Asta că tot am vorbit de întrebări existenţialiste. 1. De ce când pleci de acasă, chiar dacă ai fost la WC înainte, imediat cum ieşi din bloc te trece iar? 2. De ce când ajungi la supermarket te apucă instantaneu setea, şi musai să-ţi iei un suc, o bere, o apă minerală? 3. De ce când vii cu sacoşele pline lifturile nu

    [Citește tot articolul...]
  • Voi puteţi face aşa ceva?

    Hai să încercăm cu toţii să vedem dacă poate cineva să facă aşa ceva. Eu unul nu încec, nu de alta dar nu-mi place scorţişoara… Ideea e foarte simplă. Iei o linguriţă, sau na, un sac de scorţişoară şi-l bagi în gură. Uiţi instantaneu de casă, masă, nevastă, căţel, purcel. Vrei nişte apă, nişte bere, la naiba, ai fi în stare să bei zeamă de gunoi sau petrosin. Numai că în combinaţie cu lichid e şi mai idioată treaba. Nu ştii dacă să tuşeşti, să strănuţi, să vomiţi, să înghiţi… POATE voi face şi eu un fuforial aşa. Am zis

    [Citește tot articolul...]
  • Despre încălţăminte

    Am spus despre încălţăminte de când cu concursul cu papucii, că eu nu port sandale. Nu, de niciun fel. Nu-mi place să porta sandale sau pantaloni scurţi. Când eram mic, mă încălţau ai mei cu săndăluţe şi mă îmbrăcau cu şpilhozen (pantalon scurt cu bretele) – cum au nemţii costumele populare, pantaloni scurţi de piele, cu bretele. Eu eviden nu aveam de piele, ereu hăinuţe pt. copii. Şi aşa au defilat încălţato-îmbrăcat vara, până pe la vreo 4 ani. Până m-am săturat, mi se părea că râd bagaboantele fetele alea mai mari, de vreo 7 ani de mine. Şi Purtam

    [Citește tot articolul...]