De când s-a făcut omul pe lumea asta, a început să deie cu pietre după animale, şi după semeni. Na, de la pietre aruncate direct cu mâna s-a trecut la praştie. Praştia aia era de fapt o banală sfoară, cu un căuş. Avea cam 50 cm lungime sfoara, la mijloc era căuşul cu piatra în el, iar capetele în mâna omului. Ăla învârtea praştia deasupra capului ca să prindă viteză, apoi elibera un capăt, slobozind piatra în căpăţâna cuiva (vezi David şi Goliat). După aia au trecut la arcuri, suliţe, săbii etc. Dar pe mine partea cu praştia mă interesează. Vrei să spargi un geam