Era o seară frumoasă, cu lumini de oraș și zumzet de mașini. Păcală, îmbrăcat cu o cămașă înflorată (de-aia bună, de nuntă, cu guler tare cât tabla), se primenise de zor. Își lustruise opincile cu seu de oaie — că doar nu mergea oricum la o domniță „cu mii de urmăritori pe internet”. În fața unei cafenele moderne, cu mese din sticlă și plante artificiale, îl aștepta Elena-Delia Influensărescu, o domniță subțirică, parfumată de mirosea a reclamă, nu a floare. Avea un telefon mai mare decât o carte de rugăciuni și vorbea singură în el:— Hei, dragii mei, sunt aici