Un papion. Pentru mine, ăsta a fost printre cele mai tâmpite cadouri posibile. Asta când se știa că nu suport papioanele, sandalele și șorturile. Cele mai puțin bărbătești obiecte de îmbrăcăminte (după părerea mea), sunt aceste 3. Nici cu cravata nu mă omor, însă decât să port papion (cu toate că am scris cum de face nod la papion), mai bine aș purta o eșarfă ca prin anii 60, oricât de metrosexual/ homosexual aș arăta. Alte cadouri tâmpite au fost nelipsitele suzete la majorat, bikini comestibili, sticle goale de șampanie și wiskey și multe altele. Memorabilă a fost însă bucata
[Citește tot articolul...]-
Cel mai tâmpit cadou primit este…
-
Moare presa tipărită?
Chinezu ne pusese mai demult întrebarea de ce bloggerii ucid presa scrisă. Și eu n-am fost de acord. Nu moare presa tipărită, ci se transformă. Să explic și cum o face. Citeam zilele trecute peste x bloguri ceremonia de înmormântare a lui Iurie Darie. Să mă ierte Dumnezeu, dar nesimțire mai mare n-am văzut/ auzit de când sunt eu pe lume. Să scrii ce face fiecare, cum se scarpină în fund, fapt nu tocmai frumos, mai ales la o înmomântare, cum nuș ce actor și-a aprins o țigară. Alt fapt care nu e voie, mai ales lângă biserică. Băi, dacă
[Citește tot articolul...] -
La furat
Al doilea gust-post, după cel al Emiliei, studenta minune. Direct de la Denis, iată întâmplările de la furat: Într-o zi toridă de vară 4 prieteni să gândesc ce să facă pe o astfel de căldură. Se gândesc ei ce se gândesc şi unuia îi vine o idee. -Băi, ce-ar fi să mergem la scăldat? -Bă, da e departe al dracu bahana (aşa numeau ei locul de scăldat unde de multe ori intrau şi vacile satului să-şi facă nevoile, dar ce mai conta, important era să se răcorească). – Şi ce, ai vreo idee mai bună? Te ascultăm. – Hai gata
[Citește tot articolul...] -
Bunicuța – 3
Episodul 1 Episodul 2 – Ți-am zis că nenorocitul ăsta știe mai multe decât lasă să se vadă… Auzi la el, lucrare de licență… – Filburt, deja s-a înserat, și zău că n-am niciun chef acum să mai merg la drogata aia de mă-ta mare… Hai la biliard. – Nu băi, mergem la bunica. E singură acasă, și are nevoie de medicament. – Mda, atâta timp cât medicamentu’ ei e iarba asta bună! bufni Deuce-Deuce. – Haideți băi, mergem azi, sau nu mai mergem? Că mi se face iar foame. Mă duc să-mi mai iau o… – T-Dog, nu te
[Citește tot articolul...] -
Leapşa online
E prima leapşă creată de mine, aşa că aveţi oţâră indulgenţă. Dacă n-aveţi, are la magazin, 3 kile 10 mii. Gata, aţi luat? Na, citiţi şi preluaţi-o! 1) De ce ai blog? Prima dată mi-am luat domeniu, să am şi eu site băi, da? Să fiu şi eu ciumeg. După aia am vrut să pot să scriu pe site când vreau, fără să modific fişierul index.hml de fiecare dată când mă apuca pe mine dorul de grăit. Şi cică asta deja exista de vreo 2 ani prin alte ţări, se numea blog. Grea treabă, nici acu nu ştiu bine cum
[Citește tot articolul...] -
Realitatea ireală
În faţa lui se deschidea o intersecţie. Nu semăna cu locul unde ar fi trebuit să fie. Aici arăta a orăşel de provincie, nicidecum a uliţă prăfuită. – Cum naiba am ajuns aici? Şi mai ales, UNDE e aici? Văzu o piaţă la câţiva metri de el şi se gândi să întrebe acolo unde se află. Numai că era ceva tare ciudat. Vânzătorii de vindeau legume aveau în spate laptopuri, şaorme şi alte chestii. – Mă parcă la mine la piaţă nu era aşa… Uite ce s-au ajuns ţăranii, halesc şaorma, uite-l p-ăla pe facebook, şi vinde mere la tarabă.
[Citește tot articolul...] -
Beţivii de marţi – 2
Episodul 1 Clar, după ce am trecut prin peripeţiile de data trecută, de la concertul ZdrangZaxis, am rupt-o cu proastele alea. Alea nu-s prietene. Deci să nu mai aud de nicio Jenny, Beth sau de vreo Emma. Nu am nevoie de ele. Mă descurc şi singură. Cel puţin aşa mi-a zis noua mea prietenă, Juliet. A, n-o ştiţi, am cunoscut-o la 2 săptămâni după concert. Culmea, într-un supermarket. Amândouă folosim acelaşi tip de tampoane… La raionul ăla ne-am cunoscut. E cea mai bună prietenă a mea. Şi uite să vă arăt o poză cu ea. Haioasă rău, e poza ei de la majorat. Cică în sfârşit
[Citește tot articolul...] -
Nemuritorul
Şi ajungem la acelaşi subiect pe care mie îmi place să-l dezbat, să-l disec si să-l arunc în patru mări şi zări. Azi, serialul Nemuritorul. Îl ştiţi cu toţii pe Duncan MacLeod, flăcăul ăla chipeş cu coadă, neras de 2 zile. Cam cum era Lorenzo Lamas în Renegatul. Genul ăla de macho man (sancho pancho ăsta macho man, Dumnezeu cu mila ce-o însemna şi-n ce limbă, dar trecem peste!) din anii 90, care făceau furori în rândul muierilor. Aşa, ştiţi despre ce vorbesc. Era o fază acolo în film, unde o groază de nemuritori d-ăştia se urmăreau şi se luptau
[Citește tot articolul...] -
Leapşa oraşului tău.
După ce am lăsat de-o parte lepşele venite din mai toate părţile (mii de scuze Vienelei), azi m-m hotărât să dau curs lepşei primite de la Daniel. În stilul meu. Cică leapşa oraşului tău. În cazul (exclus) că îţi vine un prieten (am zis exclus, pentru că n-am prieteni) în Bucureşti (oraşul meu). Bun, unde-l duci, ce îi arăţi din oraş? Eu personal, când voi avea un prieten care să vină din alt oraş pe la mine, îl duc într-o crâşmă şi bem. Gata leapşa… Dar deh, cică nu e frumos, trebe să-i prezint şi ceva din frumuseţile capitalei. 1)
[Citește tot articolul...]
Spanacul e social
Promo
De-ai spanacului
**************************************************************