• Tot praştia e sfântă!

    De când s-a făcut omul pe lumea asta, a început să deie cu pietre după animale, şi după semeni. Na, de la pietre aruncate direct cu mâna s-a trecut la praştie. Praştia aia era de fapt o banală sfoară, cu un căuş. Avea cam 50 cm lungime sfoara, la mijloc era căuşul cu piatra în el, iar capetele în mâna omului. Ăla învârtea praştia deasupra capului ca să prindă viteză, apoi elibera un capăt, slobozind piatra în căpăţâna cuiva (vezi David şi Goliat). După aia au trecut la arcuri, suliţe, săbii etc. Dar pe mine partea cu praştia mă interesează. Vrei să spargi un geam

    [Citește tot articolul...]
  • Vacă proastă

    Zilele astea se tot vorbeşte de boi şi de vaci. Vorbind de “ăia” şi “alea”, ştim cu toţii care. Şi ieri, ieşisem cu a mea nevastă de la vot. Aşteptam să vină tramvaiul în faţa Stadionului Naţional “Lia Manoliu”. Auzim un claxon, apoi alt claxon, apoi altul, prelung, întrerupt de tuzgâţi şi neamuri. Până să mă întorc eu să văd care e treaba, o aud pe nevastă-mea: – Păi dacă eşti o vacă proastă, aşa-ţi trebuie! Rămân blocat, nevastă-mea nu vorbeşte urât nici s-o baţi. Apoi îmi dau seama despre ce era vorba. O Dacia Duster, argintie, c-o vacă proastă la volan, ieşise

    [Citește tot articolul...]
  • În sălbăticie

    În fiecare pădure sau codru e plin de lighioane. Asta ştim cu toţii. Nasol e că lighioanele astea se împuiază şi au drept de vot. Aici e buba mare. Se plimbă Spanacul vostru la magazin. Sau nu. Orice dac adevărat merge orinde vrea. Ca să nu mergă prin soare, că e vară şi-l tâmpeşte soarele în freză, o ia prin codru. Că e umbră şi răcoare. “- Lasă bă, că mă feresc eu de vietăţile codrului, nu mă sperii eu aşa uşor.” Zis şi făcut. Şi-o ia vajniul dac prin codru. După 2 ulmi şi a treia scorbură pe dreapta,

    [Citește tot articolul...]