Băi vericule, să vă povestesc ce pății. Na stați colea jos, că e curat. Ia preșu’ ăla și stai pe el mă, nu sta direct pe jos să nu răcești la ouă.
Așa, să vă spui. Voi știți cum arată un țăran la Amsterdam? Așa ca mine bă!

Că mi-a băgat nepotă-miu în casă aparatură, mi-a lăsat leptopu’ ăla, să mă dau pe net. Și tot butonând eu acolo după gagici, am găsit un concurs mă fraților. Cică e premiu să mă duc la Amsterdam. Amsterdam e capitala la Olanda, mă Petre mă!
Că fu meciul cu Olanda. Știți că văzurăți la teve.

Bă fraților, cică unii, CityInsurance, sponzor oficial la echipa noastă a dat biletu’!

– Păi bine mă, ce neții tâta pe jar? Câștigași tu și fusăși la Ansterham ăla?
– Amsterdam. Da bă, io ce zic acilea?
– Și ce trebuia să faci la concursu’ ăla bă, să mă bag și eu?
– Unde să te bagi că s-a dat premiul? Trebuia să zic o urare la echipa noastră.
– Ce urare?
– O lozincă mă. Ceva să-i facă p-ai noști să fie buni să strice portocala mecanică!
– Și tu ce zisăși?

Ai bă fraților, pe ei, pe ei!
Suntem români, fioroși ca vechii lei
Isteți și iuți ca marele oltean Păcală,
Nu-mpedecați și blegi ca o… portocală!

– Bă tu faci mișto de noi?
– De ce vericule? Cum să fac mișto de voi?
– Păi asta e lozincă bă?
– Da ce fu bă porcule? Că uite câștigai cu ea. Și fusăi la Amsterdam.

Țăranii tăcuseră. Spănăcosul prăzuliu avea dreptate. El fusase la Olanda, nu ei…

– Și zi-ne bă, cum fu acolo!
– Bă, fu mișto. Mă luară ăștia cu avionu’ pe sus. Comentai io î țâră, că-mi fu frică să zbor, da’ tăcui… că mă făceam naibii de rușine.
– Și cum fu zboru’ mă/
– Habar n-am vere, că lui o pstilă d-aia de adormii, să nu simt că zbor, știi? Și mă treziră ăia când ajunsărăm.
– Și?
– Băi, frumos acolo… Lumini peste lumini, oameni și oameni. Văzui o droaie de negrii d-ăia bă! Făcui ș-o poză cu o neagră d-aia! Apoi trecui și pe la femeile din vitrină!
– Ce bă, fusăși la librărie?
– Nu, la damele ieșite la produs mă. stau alea în vitrine așa, trece lumea pe stradă și unde o vede p-aia de-i place, se duce la ea.
– Ai bă vere, păi și ce-ai făcut, n-ai tras și tu la…
– Am tras bă! O țigară d-aia cu iarbă, că la ăia e voie!
– Ei na, serios? Și cum fu?
– Trăsăi 2 fumuri d-alea și mă luă somnul de parcă nu dormii de 3 ani. Da mă dresei cu niște zaibăr din paporniță… Apoi mă dusei la otel. Da’ ce otel mă fraților. Lux nu altceva. Patru stele băi… Era o scumpete toate alea p-acolo. Mi-era și milă să calc pe covoarele alea scumpe…
– Și potolu’?
– Bă Gigele, am mâncat tată, ca spartu’! Nu vezi că-n două zile cât stătui acolo parcă mă mai întremai?
– Dacă tu zici întremat la cămașa aia de pleznește pe tine, atunci te-ai foarte întremat!

Și se apucară să râdă. Și răseră, răseră. Cine-l credea pe Spac că fusasă în Olanda?
Și până nu le arătă poza de mai jos, nu-l crezură! Nu-l crezură și pace.