Circul rar cu transportul în comun. Cel mai des circul cu metroul. Două drumuri săptămânale. Însă pe vremuri mergeam zilnic două sau 3 drumuri, dus întors cu mijloacele de transport în comun. Mai simplu RATB (pentru bucureșteni). Și am ajuns la concluzia că vatmanii și șoferii de RATB ar trebui linșați.
Cum se făcea în China, execuții în piața publică a traficanților de droguri, așa aș face în Piața Universității. Execuții cu RATB-iștii.
Și am să detaliez de unde până unde acest gând deloc sănătos la prima vedere.
De câte ori vi s-a întâmplat să alergați după autobuz/ tramvai/ treleibuz? De nenumărate ori. Câteodată l-ați prins, câteodată nu.
ÎNSĂ CÂND MĂGARUL ÎȚI ÎNCHIDE UȘILE ÎN NAS, TE VEDE ÎN OGLINDĂ, RÂDE ȘI PLEACĂ, ÎȘI MERITĂ JUVĂȚUL!
– Dar nu e un capăt de țară, nesimțiți sunt pe toate drumurile! îmi veți spune.
Adevărat, nesimțiți sunt peste tot. Însă să ți se întâmple rahatul ăsta cu regularitate, e deja mult prea mult.
Nu mint, de multe ori mi se închide ușa în nas, dar mă vede că țopăi apăsând pe buton și-mi dă drumul. Acelor oameni le mulțumesc. Însă colegilor care fac treaba cu închisul ușilor în nas cu regularitate, le pregătesc acum niște ștreanguri frumoase.
În primele 3-4 dăți când mi-au făcut rahaturi d-astea, m-am dus jumate de oraș să le fac plângeri. Și i-am ținut minte pe bulangii. Le-am luat numărul de înmatriculare, indicativul tramvaiului/ autobuzului etc. Cică le dă mustrare apoi le scade din salariu, să-i ia gaia.
eu aș face așa.
La prima abatere de genul ăsta (la prima plângere scrisă), să i se
scadă din salariu. Un 25% acolo, că tot e la modă jonglarea asta cu 25% în minus la salariu. Plus chinuială ca pe vremuri, cu ce-ai făcut ]n ultimii 5 ani? Cu un bec puternic cu xenon. Am văzut unele extrem de puternice pe Tuningautoaccesorii.ro
La a doua abatere (plângere scrisă), să i se ia 50% din salariu.
La a treia abatere (plângere scrisă), să i se dea la mumu. Adică fără salariu o lună.
Apoi, la a patra abatere, să se dea afară bulangiul. Cu posibilitatea de-a se reangaja în urma unui control psihiatric riguros. Deoarece omul clar suferă de ceva satisfacții de natură sexuală când închide ușile în nas.
Apoi, reangajat, la prima abatere să se atârne frumușel în ștreang. Să transmită televiziunile în direct. Să ia aminte și colegii lor.
Revenind din pom, cu picioarele pe pământ, știu că e al dracu de greu să ajungeți tocma la mama naibii să le faceți o reclamație.
Dar duceți-vă, faceți un efort. Țineți minte indicativul mașinii/ tramvaiului.
Și făceți-le o plângere scrisă. Șă-l usture pe măgar când îi scade din salariu.
Voi ce le-ați face ăstora?
Si eu merg la munca cu autobuzul si de multe ori mi sa inchis usa in nas la propriu sau au incercat sa o inchida inainte sa cobor de tot. Ca sa nu mai zic ca suntem tratati ca niste saci de cartofi, nu dau drumul la aer conditionat chiar daca sunt 38 grade in autobuz si multe altele. Eu cred ca ar trebui sa scrii si despre controlori ,care te trateaza ca pe un infractor deosebit de periculos ,daca te prind fara bilet:)Nu e cazul meu, pentru ca am abonament dar fac exces de zel multi dintre ei.
Am scris cum sa scapi de amenda, în două posturi diferite. să-i ia gaia de controlori. Nici ăia nu-s mai prejos.
Hai la mine in oras ! Aici inchid usile si iti prind un picior sau o mana !
Aia viață mă. să știi că trăiești… Mama lor de nenorociți…
sau cum se “faceau executii” 🙂 Error
Oamenii care muncesc au zile mai bune si zile mai proaste. Asa cum au si cei care nu muncesc 🙂
Eu merg cu metroul, uneori mi s-au deschis usile dupa ce fusesera in prealabil inchise. Mi s-a parut un gest interesant.
La metrou? Niciodată n-am văzut așa ceva. Știu că de vreo 3 ori am ajuns pe ultima sută de metri la metrou. Și-am băgat mâna în ușă. Doar așa le-au deschis. Într-una dintre dăți venise repede paznicul ăla să se ia de mine. Ghinionul lui a fost că eram plin de nervi. Și l-am potolit repede.
O dată am băgat mâna în ușă, am deschis-o și-am mai așteptat două persoane care fugeau pe scări.
De obicei văd asta la tramvaie și autobuze. Se mai găsește câte un binevoitor care să stea în ușă, sau cu piciorul jos, ca să aștepte pe unul de aleargă disperat.