Episodul 4

Comandantul simți ceva cald și ud pe față. Parcă îl lingea un cățel. Sau vaca lui nea Valeriu, vecinul său din copilărie.

Se chinui sa deschidă ochii. Nu putea. Făcu o forțare. Reuși într-un final să deschidă un ochi. Nu era câine cel care-l lingea. Era ceva… Ceva de nedescris. Ca o matahală flocoasă de un mov strident.
Se zbătu și reuși să iasă de sub creatura ciudată care se făcu nevăzută icnind scurt

Se uită bine in jur. Era pe Zimbrul, nu încăpea îndoială. Însă parcă nu dăduse nimeni cu mătura de-o buna bucată de vreme. Totul era încă în ceață. Într-un colț îl zări pe Zorg, stand într-un picior, dormind adânc.
Ghiță sforăia îngrozitor după panoul de control.

– Ce mama naibii se întâmplă aici? Reuși să șoptească, cu mare greutate.

Nimeni, nimic. Zorg era nemișcat, Ghiță sforăia fără probleme.

– Bă nene, deșteptarea! Urlă de data asta comandantul.

Zorg deschise un ochi și se prăbuși pe podea, stârnind o groază de praf.

– Sunt… Sunt oare treaz? Zise acesta încet.
– Ce naiba se întâmplă aici? Zise comandantul.
– Nu știu. Incerc și eu să mă dumiresc, spuse Zorg în timp ce se ridică de la podea.
– Ghiță iar doarme, domnule comandant?
– După cum îl auzi. Trage naibii de el. Și vezi că e o creatură mov pe navă. Și ce mama dracu e praful ăsta și pânzele de păianjen? Ce se întâmplă?
– Calculez imed… foarte ciudat, domnule comandant!
– Ce e ciudat?
– Anul. Anul… ceva nu se pupă. suntem în 2024!
– Ce face? cum dracu suntem în 2024, strigă comandantul speriat.
– Nu știu exact. Asta-mi spune serverul principal. Și cele secundare.
– Reverifică, n-are cum.
– Am reverificat.
– Mai reverif…
– De 5 ori. De 5 ori am reverificat. Suntem în 2024.
– Ia legătura cu baza! Mă duc să-l scol pe Ghiță. Ce pizda mă-sii se întâmplă?! izbucni comandantul.

Se duse în spatele panoului de contrul, unde Ghiță trăgea la aghioase în mod original. Cu un picior sub panoul de control, celălalt sprijinit de perete, descriind un șpagat aproape perfect, cu o mână sub cap, iar cu cealaltă ținând cu putere de o cană de cafea, plină de mucegai. Făcea să-l vezi și alta nu.

– Domnule comandant! Baza nu răspunde!
– Mai…
– “Mai încearcă”. Știu domnule. nu răspunde nici la mesaje audio, nici la video. nici text. În flughenguftherul mă-sii, nu răspunde nimeni nici în codul morse.

Comandantul tăcu, privnd în gol, pe lângă cana plină de mucegai din mâna olteanului.

– Bă Ghiță, n-auzi, strigă el, dându-i un șut peste mâna cu ceașca.
– Ăăăă, ce e? Ce strigi vere așa?
– Scoală că e groasă rău!
– Se făcu ziuă?
– Mai rău! Se făcu 2024!
– Ce’ace mă? zise Ghiță trezit brusc la realitate. Dormirăm 11 ani?
– Mda. Ce naiba se întâmplă aici…
– Zorg unde e?
– În colt, tot încearcă să ia legătura cu baza…

– Iiiii, iiii, ihiii, ghiiii, iii Se auzi din camera reactorului secundar.
– Ce e așta? se sperie Ghiță
– Probabil matahala aia mov.
– Ce mă? Ce matahală?
– Nu știu, nu știu nimic. e o creatură mov care merge p-aici și te linge pe față când dormi.
– Si ne-a lins 11 ani? uite cîta barba am zise Ghiță, scărpinându-se în barba de boschetar de pe Calea Dudești.

Va urma…