• Scrisoare deschisă

    A venit și vremea asta! Să public o scrisoare deschisă către bloggerii din România. O palmă morală care pe mine m-a pus pe gânduri. O aștern mai jos, așa cum mi-a venit. “Escapism și blogging Nu văd rostul direcției spre care se îndreaptă marea masă de bloggeri. Pur și simplu, nu reușesc să găsesc un punct comun între membrii aceastei comunități. Nu, greșesc, această așa-zisă “comunitate”. Impresia eronată că dintr-o știre preluată cu copy-paste de pe cine știe ce news portal, se poate naște un text de calitate este nu doar greșită, ci și imorală. Blogging-ul românesc a ajuns să

    [Citește tot articolul...]
  • Cum cucerim?

    Am ajuns la nivelul 15 sau 14 din SuperBlog. E destul de înalt aici, dacă mă uit în jos mă ia cu leșuială. Cică la nivelul ăsta trebuie să spunem cum cucerim? Și așa oricum, ci cu ajutorul unei cărți, editată evident de Nemira. Care așa de drăguți au fost nivelul trecut, când m-am trezit cu doar jumătate din maximul de puncte. Minus 10 puncte pentru întârziere, că așa știe SuperBlogul să numere zilele și orele, au făcut lecția cu cerșetorul din colțul străzii. Mda, dacă vă așteptați să citiți ceva pupincurism, mai bine plecați. Citiți o carte de joc

    [Citește tot articolul...]
  • Te înșeală nevasta?

    Uite o temă interesantă. Și veche de când lumea. Te înșeală nevasta? Abia am venit de la Gică. Supărat nevoie mare, 3 sticle de bere goale lângă el, și două începute de vin. Țigări în scrumieră, cred că vreo 2 pachete. Plâns, trist, neras de 3 zile. – Ce faci bă băiatule, ce dracu e cu tine? – Viața mea a luat sfârșit. – Cum adică? – Mă înșeală Getuța. – Fugi bă d-aici. De unde până unde?: – Știu eu băi nea Spanac, zise trăgând sin sticla de vin. Vin bun, de colecție. Dintr-o sticlă te faci praf. Testată

    [Citește tot articolul...]
  • Spanacul a ajuns la vaci

    Zimnicea. Văcuțe, Danone și mici producători. Băi, toate ca toate, Spanacul a ajuns la vaci. Dar parcă vacile nu erau ca vacile pe care le știam eu. Bă nene, în mintea mea vaca are coarne și tâțe mari. Ugere mă frate, lăptării! Nici pomeneală, văcuțele astea aveau țâțe mici, mai mici ca alea de capră! Și nici vorbă de coarne. Doar una avea 2 cornițe… Cică rasa Holstein. Bă, hai că fără coarne există vaci. Dar fără țâțe??? Aia m-a frapat pe mine. În rest văcuțele mari, frumoase, dar nu neapărat sperioase, ci precaute cu oamenii. De-abia am atins câteva.

    [Citește tot articolul...]
  • Spanacul și cărțile

    Azi, în ciuda răcelii infernale pornite acum 2 zile, vă prezint o nouă emisiune. Spanacul și cărțile. Ideea e simplă. Cum multă lume nu are timp să citească vreo carte, sau i se pare scumpă una, sau unii preferă să dea jos de pe net salami și parizeri, cea mai bună idee este să-i educăm pe cei din urmă. Cum altfel, decât cu un filmuleț. Căci oamenii sunt mari amatori de filmulețe. Prin urmare azi Spanacul va citi două pagini din cartea Derbedeii mei de Nicușă Tănase. Zic doar două pagini, deoarece lipsa timpului mă împiedică să citesc un capitol

    [Citește tot articolul...]
  • Mesaj politicii și politicienilor

    Hai mă că toți facem politică, vrând sau nevrând. Eu voi transmite un mesaj politicii și politicienilor din România pe această cale. Mesajul va fi scurt, dar cuprinzător. Dar, să vă explic de ce facem toți politică. Mai bine zis suntem implicați politic. Păi na, votăm? “Pentru o lume mai bună și un viitor copiilor noștri!” Hai las-o bală mă, nu de aia votăm. Votăm ca să-i îngrășăm p-ăștia. În timp ce noi nu știm cum să luan a doua pâine zilnică. În timp ce tineretul vrea să plece din țară. Că termină un liceu, o facultate, mai și un

    [Citește tot articolul...]
  • Tot praştia e sfântă!

    De când s-a făcut omul pe lumea asta, a început să deie cu pietre după animale, şi după semeni. Na, de la pietre aruncate direct cu mâna s-a trecut la praştie. Praştia aia era de fapt o banală sfoară, cu un căuş. Avea cam 50 cm lungime sfoara, la mijloc era căuşul cu piatra în el, iar capetele în mâna omului. Ăla învârtea praştia deasupra capului ca să prindă viteză, apoi elibera un capăt, slobozind piatra în căpăţâna cuiva (vezi David şi Goliat). După aia au trecut la arcuri, suliţe, săbii etc. Dar pe mine partea cu praştia mă interesează. Vrei să spargi un geam

    [Citește tot articolul...]